- scrấnciob
- s. n., pl. scrấncioburi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
scrânciob — SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. Leagăn de lemn care se balansează (sau ansamblu de leagăne care se învârtesc în cerc), servind ca mijloc de distracţie. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. 1. Leagăn de lemn … Dicționar Român
dulap — DULÁP, (1, 3) dulapuri, s.n., (2) dulapi, s.m. 1. s.n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărţi etc. 2. s.m. Scândură lată şi groasă. 3. s.n. (pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap. Trimis de ana… … Dicționar Român
huiţa — HUIŢÁ, huíţ, vb. I. refl. (reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [pr.: hu i ] – Din huiţ (reg. scrânciob , puţin folosit, et. nec.). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 huiţá vb. (sil. hu i ), ind … Dicționar Român
huţa — HÚŢA interj. Cuvânt care însoţeşte datul în leagăn, în scrânciob etc. ♢ expr. A (se) da huţa (sau de a huţa) = a (se) legăna, a (se) balansa. [var.: úţa interj.] – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 huţa interj.… … Dicționar Român
leagăn — LEÁGĂN, leagăne, s.n. 1. Pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ♢ Cântec de leagăn = cântec cu care se adorm copiii. ♢ expr. Din leagăn = din fragedă copilărie; de la început. 2. fig. Loc de origine,… … Dicționar Român
scrâncioba — scrânciobá, scrânciób, vb. I refl. 1. (înv. şi reg.) a se da în scrânciob. 2. (reg.) a se balansa, a se clătina. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
broască — BROÁSCĂ s. 1. (zool.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (bot.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba soacrei, palmă cu spini. 4. (bot.) broasca apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) paşă. 5. (tehn.)… … Dicționar Român
chercheboală — chercheboálă s.f. (reg.) scrânciob. Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
căprior — CĂPRIÓR, căpriori, s.m. I. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subţiri şi agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucişate care fac parte din scheletul acoperişului unei case. 2.… … Dicționar Român
dăinăuş — dăin(ă)úş, dăin(ă)úşe, s.n. (înv.) leagăn, scrânciob. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român